In lumea lor, fluturele alb traia separat de fluturele negru. Nu se cunosteau, nu se vazusera, nu se atinsesera niciodata. Fluturele alb, al luminii, isi flutura aripile in timpul zilei si isi dorea foarte mult sa cunoasca senzatia noptii, sa alerge cufundat in intuneric printre flori, sa ii cunoasca pe fluturii noptii.



Insa noaptea nu ii era accesibila fluturelui alb. La fiecare cadere a intunericului, acesta adormea parca cuprins de un fior. Pana cand, o data cu amurgul, inghetat de racoarea din crepuscul, s-a trezit inconjurat de o sumedenie de tovarasi ai noptii.


Fluturii negri zburau veseli, inconjurandu-l pe cel alb, nedumerit. Toti erau curiosi sa il atinga, sa il atraga in cursa lor nocturna.


Unul dintre fluturii negri, cel care il fixase inca de la inceput cu privirea, i-a prins aripile ca laptele si firave ale fluturelui alb si l-a luat cu sine intr-o euforica calatorie prin regatul amurgului. Fluturelui alb i se revelau toate minunatiile noptii, frumuseti la care nu avusese niciodata acces si dupa care tanjise inca de la aparitia lui pe aceasta lume.


Fluturele negru, fascinat de transparenta, inocenta si deschiderea fluturelui alb, l-a introdus intr-o lume a licuricilor, a stelelor, a lunii si a stralucirii misterioase a astrelor cerului. Pe camp, fluturele alb avu surpriza sa constate ca unele plante se trezisera la viata si se grabi sa le polenizeze. Erau aceleasi plante care in timpul zilei refuzau sa se deschida in fata lui. Fluturele negru avu grija sa ii faca cunostinta cu toata lumea florilor de noapte.


Fluturele alb era feeric, extatic, nu fusese niciodata cuprins de atata fior de fericire. Cei doi zburau cu aripile impreunate. Cand dintr-o data fluturele negru i-a aratat un licurici. Albul s-a apropiat manat de curiozitate si a incercat sa il atinga.

Dar dintr-o data in jurul lui s-a facut liniste.

Licuriciul a disparut, fluturele negru l-a eliberat din stransoarea aripei sale si s-a facut nevazut, luna, stelele, plantele trezite la viata au pierit in necunoscut. A incercat sa il strige, l-a cautat peste tot, a strabatut campia in cea mai mare goana, a intrebat florile si pe ceilalti fluturi. Dar degeaba. In zadar.

….Se trezise…

De atunci fluturele alb traieste pentru noapte. Viata lui incepe o data cu lasarea serii cand adoarme cu speranta ca poate in noaptea ce va urma va mai trai aceeasi feerie si il va reintalni.

De atunci a trecut un an. Fluturele alb nu l-a mai intalnit pe fluturele negru.

…De cealalta parte a lumii, la venirea diminetii, fluturele negru adoarme cu gandul la o neasemuita si unica intalnire care pare a fi avut loc in imaginatia lui. Oare se vor mai intalni?

Dar…oare…s-au intalnit vreodata?

Poveste de Rodica Ionescu

Comentarii
  1. costel spune:

    „Fluturii din stomac se fac simtiti, de obicei, la inceputul unei relatii. Cu timpul, oricat de mult am vrea sa ii pastram, ei dispar sau devin din ce in ce mai rari.” (autor pe net)

    Pe rand, toti si toate cunosc si inocenta fluturilor albi ai luminii si placuta zbatere a fluturilor negri. Pentru majoritatea oamenilor, cei albi raman din ce in ce mai putini cu timpul, crescand numarul celor negri, pana cei albi devin curiozitati pentru cei negri. Pana devin chiar anormali.

    Frumoase imortalizari de fluturese!

  2. Maria spune:

    Eu cred ca secretul fericirii este sa reusim sa pastram in viata noastra cat mai mult (eventual mereu, desi e al naibii de greu, poate chiar imposibil, dar merita incercat) fluturii albi. Din pacate, realizam asta abia dupa ce fluturii negri ne-au invadat viata cel putin o data. Ideea este ca trebuie sa apreciem persoana de langa noi si sa nu alergam o viata intrega dupa idealuri.

  3. DD spune:

    In jocul firii erotismul se manifesta prin atractia principiilor opuse.. inocenta si simplitatea (aparenta) tanjeste la a se descoperi pe sine, necunoscutul…iar manifestarile partiale, intunecate isi continua jocul cu un dor nestiut de puritate si lumina….amara reflexie in oglinda…pentru fiecare, de-o parte si de alta, mister.
    Noroc cu licuricii.
    Frumoasa poveste…prin cuvinte si imagini.

  4. teo spune:

    intodeauna alb negru un joc atat de ciudat din 2 culori parca ai vrea sa zbori pe spatele aripii fluturelui alb dar parca ar fi mai bine totusi pe fluturele negru si niciodatta nu te decizi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s