Slow Down !

Posted: Noiembrie 27, 2013 in opinii, Povesti
Etichete:, , , , , ,

Bogdan Grigore - Nuduri artistice - Slow down
Oamenii ar trebui sa se opreasca din fuga si sa priveasca, sa simta mai mult, sa savureze mai mult din ceea ce e in jurul lor.

Asa cum exista curente gen : Slow food in cadrul alimentatiei si downsizing la nivelul carierei, asa ceva ar trebui sa existe si la nivelul fotografiei.
M-am apucat de fotografie acum 9-10 ani cand fotografia era mai degraba ceva exotic decat la moda. Am luat-o treptat incepand cu o „sapuniera” de 2,3 megapixeli (mult mai putin decat majoritatea telefoanelor mobile de pe piata) si apoi am crescut de-a lungul timpului treptat si natural. N-am incercat sa ard etapele. N-am sarit din prima pe un DSLR cum se intampla in ziua de azi. Imi dau seama ca oamenii au din ce in ce mai putina rabdare, in primul rand cu ei. Tinerii vor sa promoveze imediat in companiile in care intra, barbatii vor imediat sa ajunga in pat cu tipele cu care sa vad si cei care isi cumpara aparat foto sa sara direct la DSLR-urile care dau iluzia unei fotografii profesioniste.
Dupa un timp (2-3 ani) am trecut la un Panasonic FZ7 (care parca avea 5 sau 6 megapixeli) si mult zoom, ceea ce imi lipsea pe sapuniera care ma frustrase cu o lentila fixa si cu care trebuia sa aplic conceptul :”zoom with your feet” .
Dupa alti cativa ani de joaca si explorare, am trecut la un aparat de care m-am indragostit si pe care il mai am inca si acum : un Sony R1 (10 megapixeli), cu care pot sa zic ca am invatat sa fotografiez cu adevarat.  Nu e un aparat perfect, dar ca si intr-o relatie, intr-un timp ajungi sa te cunosti atat de bine incat toate imperfectiunile devin atu-uri sau lucruri de care te bucuri.
Atunci am zis sa accept provocarea si sa trec pe DSLR: Nikon D300 mai intai si apoi un Nikon D700. Fotografiile ieseau frumoase, oamenii imi laudau rezultatele. Am simtit ca am crescut. Dar incepea sa lipseasca ceva: placerea de a fotografia.  Asta mai ales din cauza faptului ca aparatul era mare si greu. Erau multe momente in care plecam de acasa fara el, iar in vacante ma gandeam de mai multe ori daca il iau cu mine sau nu.

Si atunci am facut trecerea la Mirorrless: am ales Sony RX1 care este si el la randul lui un aparat superb. Evident si el cu neajunsurile lui, dar cu care ajungi sa te obisnuiesti. Dar procesul continua. Si ieri am developat primul meu film de 35 de mm. Mai facusem fotografii pe medium format (un Lomo Lubitel cumparat dintr-un targ de antichitati din Kiev).
Trebuie sa recunosc ca folosind Sony RX1 si aparatul pe film mi-am descoperit iar placerea de a fotografia. Mi-am reconfirmat pentru a nu stiu cata oara ca nu conteaza ce aparat ai, ce focala folosesti, ci felul in care simti, gandesti si realizezi fotografia.

In zilele urmatoare voi incepe sa postez cateva din creatiile mele realizate pe primul film. Mai sus aveti un teasing din acest film

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s