Archive for the ‘opinii’ Category

Bogdan Grigore - Nuduri artistice - Slow down
Oamenii ar trebui sa se opreasca din fuga si sa priveasca, sa simta mai mult, sa savureze mai mult din ceea ce e in jurul lor.

Asa cum exista curente gen : Slow food in cadrul alimentatiei si downsizing la nivelul carierei, asa ceva ar trebui sa existe si la nivelul fotografiei.
M-am apucat de fotografie acum 9-10 ani cand fotografia era mai degraba ceva exotic decat la moda. Am luat-o treptat incepand cu o „sapuniera” de 2,3 megapixeli (mult mai putin decat majoritatea telefoanelor mobile de pe piata) si apoi am crescut de-a lungul timpului treptat si natural. N-am incercat sa ard etapele. N-am sarit din prima pe un DSLR cum se intampla in ziua de azi. Imi dau seama ca oamenii au din ce in ce mai putina rabdare, in primul rand cu ei. Tinerii vor sa promoveze imediat in companiile in care intra, barbatii vor imediat sa ajunga in pat cu tipele cu care sa vad si cei care isi cumpara aparat foto sa sara direct la DSLR-urile care dau iluzia unei fotografii profesioniste.
Dupa un timp (2-3 ani) am trecut la un Panasonic FZ7 (care parca avea 5 sau 6 megapixeli) si mult zoom, ceea ce imi lipsea pe sapuniera care ma frustrase cu o lentila fixa si cu care trebuia sa aplic conceptul :”zoom with your feet” .
Dupa alti cativa ani de joaca si explorare, am trecut la un aparat de care m-am indragostit si pe care il mai am inca si acum : un Sony R1 (10 megapixeli), cu care pot sa zic ca am invatat sa fotografiez cu adevarat.  Nu e un aparat perfect, dar ca si intr-o relatie, intr-un timp ajungi sa te cunosti atat de bine incat toate imperfectiunile devin atu-uri sau lucruri de care te bucuri.
Atunci am zis sa accept provocarea si sa trec pe DSLR: Nikon D300 mai intai si apoi un Nikon D700. Fotografiile ieseau frumoase, oamenii imi laudau rezultatele. Am simtit ca am crescut. Dar incepea sa lipseasca ceva: placerea de a fotografia.  Asta mai ales din cauza faptului ca aparatul era mare si greu. Erau multe momente in care plecam de acasa fara el, iar in vacante ma gandeam de mai multe ori daca il iau cu mine sau nu.

Si atunci am facut trecerea la Mirorrless: am ales Sony RX1 care este si el la randul lui un aparat superb. Evident si el cu neajunsurile lui, dar cu care ajungi sa te obisnuiesti. Dar procesul continua. Si ieri am developat primul meu film de 35 de mm. Mai facusem fotografii pe medium format (un Lomo Lubitel cumparat dintr-un targ de antichitati din Kiev).
Trebuie sa recunosc ca folosind Sony RX1 si aparatul pe film mi-am descoperit iar placerea de a fotografia. Mi-am reconfirmat pentru a nu stiu cata oara ca nu conteaza ce aparat ai, ce focala folosesti, ci felul in care simti, gandesti si realizezi fotografia.

In zilele urmatoare voi incepe sa postez cateva din creatiile mele realizate pe primul film. Mai sus aveti un teasing din acest film

Am trecut prin toate pozele…cred ca de vreo 10 ori:) Ai facut o treaba extraordinara. Nici acum nu realizez ca eu sunt cea din fotografii, mai visatoare, mai blanda, serioasa, timida. Ma uit si nu ma recunosc. Imi plac foarte mult, iar unele dintre ele ma fac sa ma simt chiar speciala. Sincer, am simtit emotie atunci cand le-am vazut. Pot spune sincer ca experienta asta este una dintre cele mai frumoase traite pana acum. Stiu ca este a nu stiu cata oara cand iti spun “multumesc”, dar o meriti si o mai repet o data. Multumesc ca m-ai facut sa am incredere in mine, ca ai fost bland si m-ai indrumat, ca m-ai ajutat sa-mi depasesc temerile. Ma bucur ca am dus aceasta experienta pana la capat. M-a ajutat sa ma redescopar si poate sa am mai multa incredere in mine. Cand am plecat de acasa nu aveam nici cea mai mica idee despre cum va fi, cum ma voi simti, de fapt aveam atatea emotii incat nu puteam sa ma concentrez la nimic. Ai reusit sa le alungi treptat si sa imi aduci bataile inimii la un ritm normal:). Ar mai fi multe de spus, insa uneori cuvintele nu isi mai au rostul. Cred ca realizezi ca ai facut pe cineva foarte fericit. Multumesc 🙂

O zi cat mai frumoasa,
Alexa

Bogdan Grigore - Artistic Nudes - Toamna

”Cum goală? Goală, goală?!” și s-a ridicat pe vârfuri, din spatele barului, să mă vadă. Nu-și dădea seama de ce ar poza cineva nud într-o cafenea. Ne-a lăsat totuși să intrăm în separeul dorit. M-a amuzat privirea ei confuză când m-a zărit zâmbind.

Nu sunt goală în fața altei persoane, ci sunt goală în fața aparatului. Asta e problema. Mă tot gândesc să stau cu fața, niciodată nu-mi place cum ies din profil. Mi-aș ascunde și abdomenul, dar n-am cum. Mă tot mișc, schimb poziția, uit că sunt goală. Îmi mai aduc aminte din când în când și mă inhib puțin.

Mă uit acum la fotografii și-mi zic ”am 20 de ani, am făcut-o și pe asta”. Mă și încântă ce văd, mai că-mi vine să mă bârfesc. ”Ha! Ia uite cum arată, dragă. Mai are de lucrat pe ici pe colo, dar ce talie!”

Bogdan Grigore - Nuduri artistice - Goala

Shooting realizat in : Cafe Ramayana

Mă simt minunat, acum, că le-am făcut. Sunt mândră de mine, și-ți sunt recunoscătoare că m-ai susținut și-ai fost ceea ce-am avut nevoie. Este o experiență care-mi va rămâne-n suflet.
Fotografiile sunt exact ceea ce doream să exprim. Încă mă minunez de maturitatea lor..
Acum înțeleg treaba asta cu nudurile artistice. Lăsând la o parte animalele alea cărora le ard ochii în momentul în care se aduce vorba de astfel de fotografii, înțeleg că scopul unui astfel de shooting nu e etalarea formelor perfecte ale modelelor, sau demonstrarea măiestriei tehnice a fotografului, nici măcar deslănțuirea imaginației lor. Ci pur și simplu, e vorba de sentimentul care se emană prin fiecare pixel al imaginilor rezultate.
Dacă fotografiile ies bine, înseamnă că atât modelul cât și fotograful au reușit să conlucreze, să se înțeleagă, să se accepte și să lucreze cu ce au mai bun. Ceea ce nu e ușor! Poate și presiunea socială, dar mai ales fragilitatea pe care ți-o expui în momentul în care a rămas doar corpul tău, fac din niște fotografii nud adevărate piese de artă, capabile să exprime ceva, să spună o poveste.
Nu pot spune exact motivul pentru care mi-am dorit să duc la bun sfârșit această propunere, însă pot spune de ce-am făcut-o, într-un final. Atunci când lenjeria încă era pe mine și mai aveam posibilitatea de-a da înapoi, am știu c-o fac pentru a-mi lărgi orizonturile. Fiindcă nu doar călătoriile, vodka și meditația îți dezvoltă creativitatea, ci și acceptarea provocărilor a ceea ce nu-ți e la îndemână. Mai ales dacă cei implicați, îți oferă încredere.
Sunt fericită că am reușit să materializez această dorință (inconștientă!) a mea. Și cred că mai ales după ce viața mea va lua cotituri mai rigide și care-mi vor limita orizonturile, mai ales atunci voi fii fericită pentru ceea ce-am realizat într-o primă zi de octombrie, dintr-unul din cei mai frumoși ani.|

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Text scris Cristina
************************************

Disclaimer: A se citi incet, cu rabdare si inima deschisa

Normal, ce este normal? normalitate ?! concepte care imi devin din ce in ce mai vagi.

Normalitatea are de aface cu ratiunea si cu ceea ce gandim sau ne este spus …

Si dintr-o data …SIMTI, puternic, tot mai tare, simti. Acolo undeva la nivelul pieptului inima bate tot mai repede si parca tot mai inteligibil . Si daca uneori reusim sa ne explicam aceste sentimente prin cuvinte, ratiune si ganduri, catalogandu-le „normale”, alteori pur si simplu par sa nu aiba explicatie, par sa fie total ilogice si inexplicabile …si simti …

Pot, dar nu pot.

Imi e greu sa exprim in cuvinte ceea ce simt, pentru ca nici eu nu inteleg foarte bine ce se intampla. Are mici valente mistice insa foarte neclare. E atat de frumos si de intens incat imi doresc sa le scot din mine.

Imi aud bataile inimii in tample si stiu ca nu e nimic care le provoaca, extern. Sunt doar eu. Eu le aud, eu le simt si tot eu le-am provocat.

Si zambesc, putin perves, pentru ca ceea ce simt e imbatator. Ma las, desi imi e frica.

Simt ca mi-e frica de mine si de ceea ce pot fi.

Simt ca simt.

Imi simt corpul, il ating din priviri si ma simt goala. Si pentru prima data in viata mea…asta ma face sa ma simt in largul meu. Ma privesc cu admiratie, ma bucur de mine. Ma simt in corpul meu…in fiecare particica ..sunt eu si sunt frumoasa, plina de viata.

Frica de goliciune, frica de vulnerabilitate, frica de priviri si de judecati, frica de a nu fi cea pe care si-o imaginau toti. Frica de a nu fi placuta sau capabila de a oferi suficient… Frica…doar un alt mod de a simti.

Vreau sa explorez, sa observ si sa adulmec cat pot. Vreau sa ma imping dincolo de limitele pe care cred ca le am; de fapt, nici nu stiu care imi sunt.

Vreau sa explorez parti ale lumii pe care nu le-am vazut, vreau sa inteleg lucruri pe care nu le-am inteles si sa simt ce nu am mai simtit. Vreau sa calatoresc …vreau sa ascult, vreau sa descopar, sa ma descopar si vreau sa ma intind.

Vreau sa simt…

Si mai mult ca niciodata sunt…deschisa .

Ma intorc . Pe furis, ma uit din nou la mine, la corpul meu, la fata mea, la bataile inimii. Imi place. Descopar parti noi, pe care nu le mai vazusem. Descopar unghiuri din care nu ma mai vazusem . Imi place. As vrea ca si altii sa poata vedea ce vad eu acum. In mine. In ei.

Se spune ca femeile se maturizeaza mai repede decat barbatii. Fizic este demonstrat. Si totusi…daca nu e tot timpul asa?
Ce inseamna maturizarea ? Faptul ca iti asumi responsabilitati? Faptul ca incepi sa lucrezi, sa fii indepedenta? Faptul ca citesti carti si reviste si inveti jocul seductiei ?

Maturizarea incepe din tine, din acceptarea ta, a corpului tau, a feminitatii tale. Multe femei, sub presiunea societatii si a mass-mediei care devine din ce in ce mai agresiva in legatura cu corpul si sexualitatea, in loc sa se deschida se inchid in ele. Raman blocate ca un copil intr-un corp de femeie. Nu se simt confortabil cu corpul lor, nu ajung sa-l iubeasca, sa se bucure de el asa cum ar trebui. Manifestarea feminitatii se intampla din ce in ce mai rar si inhibata.
Nu zic ca e vina cuiva, dar observ lucrul asta..Si poate constientizarea e primul pas spre evolutie, spre relaxare, spre deschidere si implicit inflorirea ca femeie.

Fuji EX1 + 35 1.4Review facut de o persoana pasionata de fotografie. Eu nu traiesc din fotografie, chiar daca din cand in cand mai am proiecte fotografice. Jobul meu full time este de trainer. Asa ca o sa va invit intr-o calatorie de fotografii prin lumea mea timp de 10 zile in care am avut la dispozitie Fuji EX1 cu obiectivul 35 1.4 Fujinon. Trebuie sa le multumesc celor de la F64 care au fost suficient de draguti incat sa mi-l imprumute pentru aceasta perioada.

N-o sa va chinui cu detalii tehnice, pentru ca pe acelea le puteti gasi in specificati sau alte tipuri de review-uri. Eu o sa va povestesc sau mai bine zis o sa va arat rezultatele testului. L-am testat in tot felul de conditii: Inauntru, afara. Lumina redusa, oameni in miscare, la teatru si in portrete.

O sa incep cu concluzia: Mi-a placut atat de mult incat mai vreau sa folosesc acest aparat.

Ce mi-a placut :

– design-ul (este foarte sexy)
– functionalitatea (usurinta cu care pot modifica diafragma, timpul de expunere sau expunerea fotografiei)
– calitatea fotografiilor (senzorul X-Trans si cu obiectivul foarte bun isi fac treaba)
– functia de double exposure.
– modul de alb-negru
– faptul ca oamenii nu se simt amenintati cand le faci fotografii cu el (spre deosebire de DSLR-urile mari)
– e foarte silentios (si asta m-a ajutat foarte mult in fotografiile realizate la teatru.
– obiectivul de 35 1.4 este foarte bun pentru portrete (il astept cu nerabdare la anul pe cel de Fuji 56mm F/1.2, care este echivalentul obiectivului de portrete 85 mm pe full frame)

Ce poate fi imbunatatit: (mai mult…)

Fotografii protest impotriva „Wow”-ului promovat in societatea de azi ( de catre mass-media si advertising)..

nud artistic - protest impotriva tabloidelor
nud artistic - protest impotriva tabloidelor

nud artistic - protest impotriva tabloidelor
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Bogdan Grigore - Nuduri artistice - Protest impotriva Wow-ului din societate8

nud artistic - protest impotriva tabloidelor
nud artistic - protest impotriva tabloidelor

Bogdan Grigore - Nuduri artistice - interviu aimee.ro

Interviu oferit pentru Aimee.ro

Interesant este faptul ca atunci cand abordam subiectul feminitatii, tocmai femeile sunt cele care aleg sa faca un pas in spate. In interviul de mai jos, regasim dilemele pe care o femeie si le contureaza in procesul de dezvoltare personala cu privire la propriul corp, lupta cu prejucatile societatii, cat si cu cele personale, cat si propria vulnerabilitate…toate acestea fiind surprinse prin obiectivul fotografului de nuduri artistice, Bogdan Grigore.

1. Viziunea ta asupra feminitatii s-a modificat in urma photoshootingurilor pe care le-ai realizat?

Bogdan: Tinand cont ca abordez si un tip mai special de fotografie si anume nudul artistic, asta m-a pus sa-mi redefinesc de multe ori ceea ce inseamna feminitatea pentru mine, privind-o prin ochii modelelor mele si prin obiectivul aparatului foto. Am descoperit ca feminitatea are in societatea de azi o presiune foarte mare asupra corpului, asupra aspectului fizic, o presiune care de fapt se manifesta pe plan psihologic prin comportamentul, reactiile si increderea in sine pe care le manifesta o femeie.

2. Care au fost emotiile pe care le-ai simtit din partea celor care erau fotografiate? (mai mult…)

1000000_un_milion_de_vizite

Astazi am atins o borna, pe care nu mi-am propus-o niciodata, dar care s-a intamplat. Datorita voua, celor care imi vizitati blogul.
Am inceput acest blog in iunie 2010 ca un loc in care imi exprim experimentele fotografice si perspectiva mea asupra lumii. In timp a crescut si ulterior mi-am gasit si nisa pe fotografie si anume partea de nud artistic. Am continuat sa fac si alte tipuri de fotografii, dar le urc mai ales pe facebook.

In cei doi ani si jumatate am avut 722 de postari si 661 de comentari. La o medie de 5 vizualizari per vizitator ar insemna un numar de 200.000 de vizitatori.

Pentru iubitorii de statistici: cele mai multe vizualizari le-am avut pe 28 septembrie 2012: 40,908. In acea zi au dat de mine, zglobii de la Guerrilla de dimineata si au navalit hoardele de vizitatori pe blog. 🙂

Ce mi-as putea dori ? Nu-mi doresc un nou milion de vizualizari. Ci imi doresc sa reusesc sa transmit ceva prin fotografia pe care o fac.

Vrea sa schimb perceptia despre feminitate si nud pe care au creat-o (as putea scrie stricat-o) tabloidele, ducand-o in vulgar. Eu chiar cred ca fotografia nud este o arta in adevaratul sens al cuvantului, o arta care are ramificatii si in dezvoltarea personala, in castigarea de incredere,  in explorarea si exprimarea feminitatii.

Si inca o incurajare…nu va sfiiti sa comentati, sa va spuneti parerea, indiferent daca va regasiti sau nu in povestile sau ideile pe care incerc sa le transmit.