Nature delight

Fara titlu

nu sîntem nimic altceva

nu sîntem nimic altceva
decât țepii de pe spinarea ariciului.
unul mai lung,
altul mai scurt,
toți diferiți, toți la fel. fiecare important,
niciunul esențial. trebuie doar
să nu uităm: sîntem pe planeta asta ca o spinare
de arici ca să protejăm ariciul,
nimic altceva.

Poezie de Ivcelnaiv

Artistic Nude – Portret la fereastra

Portrete – Roxana

Shadow | Artistic Nude

A human being is only breath and shadow. – Sophocles

Split soul – Artistic Nude

One soul split into two, seeking throughout lifetimes to reunite as one..

Irrepressible | Artistic Nude

„When you are on stage you are having an affair with three thousand people.” -Gelsey Kirkland

I shut my eyes…

I shut my eyes in order to see. Gaugain

Artistic Nude – Black and White

In lumea lor, fluturele alb traia separat de fluturele negru. Nu se cunosteau, nu se vazusera, nu se atinsesera niciodata. Fluturele alb, al luminii, isi flutura aripile in timpul zilei si isi dorea foarte mult sa cunoasca senzatia noptii, sa alerge cufundat in intuneric printre flori, sa ii cunoasca pe fluturii noptii.

Insa noaptea nu ii era accesibila fluturelui alb. La fiecare cadere a intunericului, acesta adormea parca cuprins de un fior. Pana cand, o data cu amurgul, inghetat de racoarea din crepuscul, s-a trezit inconjurat de o sumedenie de tovarasi ai noptii.

Fluturii negri zburau veseli, inconjurandu-l pe cel alb, nedumerit. Toti erau curiosi sa il atinga, sa il atraga in cursa lor nocturna.

Unul dintre fluturii negri, cel care il fixase inca de la inceput cu privirea, i-a prins aripile ca laptele si firave ale fluturelui alb si l-a luat cu sine intr-o euforica calatorie prin regatul amurgului. Fluturelui alb i se revelau toate minunatiile noptii, frumuseti la care nu avusese niciodata acces si dupa care tanjise inca de la aparitia lui pe aceasta lume.

Fluturele negru, fascinat de transparenta, inocenta si deschiderea fluturelui alb, l-a introdus intr-o lume a licuricilor, a stelelor, a lunii si a stralucirii misterioase a astrelor cerului. Pe camp, fluturele alb avu surpriza sa constate ca unele plante se trezisera la viata si se grabi sa le polenizeze. Erau aceleasi plante care in timpul zilei refuzau sa se deschida in fata lui. Fluturele negru avu grija sa ii faca cunostinta cu toata lumea florilor de noapte.

Fluturele alb era feeric, extatic, nu fusese niciodata cuprins de atata fior de fericire. Cei doi zburau cu aripile impreunate. Cand dintr-o data fluturele negru i-a aratat un licurici. Albul s-a apropiat manat de curiozitate si a incercat sa il atinga.

Dar dintr-o data in jurul lui s-a facut liniste.

Licuriciul a disparut, fluturele negru l-a eliberat din stransoarea aripei sale si s-a facut nevazut, luna, stelele, plantele trezite la viata au pierit in necunoscut. A incercat sa il strige, l-a cautat peste tot, a strabatut campia in cea mai mare goana, a intrebat florile si pe ceilalti fluturi. Dar degeaba. In zadar.

….Se trezise…

De atunci fluturele alb traieste pentru noapte. Viata lui incepe o data cu lasarea serii cand adoarme cu speranta ca poate in noaptea ce va urma va mai trai aceeasi feerie si il va reintalni.

De atunci a trecut un an. Fluturele alb nu l-a mai intalnit pe fluturele negru.

…De cealalta parte a lumii, la venirea diminetii, fluturele negru adoarme cu gandul la o neasemuita si unica intalnire care pare a fi avut loc in imaginatia lui. Oare se vor mai intalni?

Dar…oare…s-au intalnit vreodata?

Poveste de Rodica Ionescu