Posts Tagged ‘sony r1’

BOgdan Grigore - Alexandra Usurelu - o floare

Bogdan Grigore - Nuduri artistice - Slow down
Oamenii ar trebui sa se opreasca din fuga si sa priveasca, sa simta mai mult, sa savureze mai mult din ceea ce e in jurul lor.

Asa cum exista curente gen : Slow food in cadrul alimentatiei si downsizing la nivelul carierei, asa ceva ar trebui sa existe si la nivelul fotografiei.
M-am apucat de fotografie acum 9-10 ani cand fotografia era mai degraba ceva exotic decat la moda. Am luat-o treptat incepand cu o „sapuniera” de 2,3 megapixeli (mult mai putin decat majoritatea telefoanelor mobile de pe piata) si apoi am crescut de-a lungul timpului treptat si natural. N-am incercat sa ard etapele. N-am sarit din prima pe un DSLR cum se intampla in ziua de azi. Imi dau seama ca oamenii au din ce in ce mai putina rabdare, in primul rand cu ei. Tinerii vor sa promoveze imediat in companiile in care intra, barbatii vor imediat sa ajunga in pat cu tipele cu care sa vad si cei care isi cumpara aparat foto sa sara direct la DSLR-urile care dau iluzia unei fotografii profesioniste.
Dupa un timp (2-3 ani) am trecut la un Panasonic FZ7 (care parca avea 5 sau 6 megapixeli) si mult zoom, ceea ce imi lipsea pe sapuniera care ma frustrase cu o lentila fixa si cu care trebuia sa aplic conceptul :”zoom with your feet” .
Dupa alti cativa ani de joaca si explorare, am trecut la un aparat de care m-am indragostit si pe care il mai am inca si acum : un Sony R1 (10 megapixeli), cu care pot sa zic ca am invatat sa fotografiez cu adevarat.  Nu e un aparat perfect, dar ca si intr-o relatie, intr-un timp ajungi sa te cunosti atat de bine incat toate imperfectiunile devin atu-uri sau lucruri de care te bucuri.
Atunci am zis sa accept provocarea si sa trec pe DSLR: Nikon D300 mai intai si apoi un Nikon D700. Fotografiile ieseau frumoase, oamenii imi laudau rezultatele. Am simtit ca am crescut. Dar incepea sa lipseasca ceva: placerea de a fotografia.  Asta mai ales din cauza faptului ca aparatul era mare si greu. Erau multe momente in care plecam de acasa fara el, iar in vacante ma gandeam de mai multe ori daca il iau cu mine sau nu.

Si atunci am facut trecerea la Mirorrless: am ales Sony RX1 care este si el la randul lui un aparat superb. Evident si el cu neajunsurile lui, dar cu care ajungi sa te obisnuiesti. Dar procesul continua. Si ieri am developat primul meu film de 35 de mm. Mai facusem fotografii pe medium format (un Lomo Lubitel cumparat dintr-un targ de antichitati din Kiev).
Trebuie sa recunosc ca folosind Sony RX1 si aparatul pe film mi-am descoperit iar placerea de a fotografia. Mi-am reconfirmat pentru a nu stiu cata oara ca nu conteaza ce aparat ai, ce focala folosesti, ci felul in care simti, gandesti si realizezi fotografia.

In zilele urmatoare voi incepe sa postez cateva din creatiile mele realizate pe primul film. Mai sus aveti un teasing din acest film

Pe o insula a Braziliei numita Santa Katarina, se gasesc 42 de plaje. Foarte multe dintre ele renumite pentru surferi. Noi trecut pe la vreo 10 din ele si am stat mai mult in Bara de Lagoa. Salbaticie, culoare si peisaje cum se gasesc in ghidurile agentiilor de turism. Dar despre altceva vroiam sa va povestesc. Intr-o seara vazand pescarii locali ni s-a facut pofta de peste. Am mers sa negociem cu ei, si spre surprinderea noastra ne-au dat pestele si nu au vrut sa ia bani. Desi foarte multi dintre ei traiesc intr-o saracie destul de mare, ne-au spus ca au ce manca, si ca pentru asta multumesc lui D-zeu. Si pentru ca D-zeu a fost asa darnic cu ei, si ei ofera mai departe din darnicia asta. Chiar am ramas placut impresionat.



Ingrid are 20 de ani, si locuieste singura in Rio de Janerio.  Studiaza stiinte economice si lucreaza la bursa Forex. Ingrid mi-a fost ghid intr-una din zilele petrecute in Rio. Fotografiile sunt facute la o laguna unde am vazut si un apus frumos de soare, apoi am savurat o mancare tipic braziliana si apoi noaptea ne-a condus intr-un club de samba. Ca orice brazilianca care se respecta danseaza excelent samba. Cumva muzica asta defineste foarte bine o parte din Brazilia : pasiune, dezinhibare si senzualitate.



Dupa plimbarea de dimineata intr-o favela din Rio, ca sa te intorci in oras aveai 2 posibilitati : fie pe jos, fie cu acest taxi autohton. Acesta pentru un modic pret de 1 real te ducea la vale cu motorul oprit intr-o cursa a vietii tale, tinand cont si de drumurile destul de precare. Am ales varianta cu taxi-ul motocicleta, fiind o experienta noua. As putea spune ca si mersul pe jos ar fi fost periculos tinand cont de locatia in care ma aflam 🙂
Cu cel liber am coborat eu.