Daciana Vlad mi-a luat un interviu pentru site-ul Fotografa.ro
„Totul a plecat de la nevoia de a ma exprima artistic.”
Primul dialog cu cel ce avea sa-mi impartaseasca cateva ganduri despre conceptia lui despre arta…Am inceput oarecum emotionata de ceea ce va urma, dar mai ales de oportunitatea de a vorbi pentru prima oara cu cel ce va deveni, in opinia mea, un maestru al nudului: Bogdan Grigore. Un subiect delicat, dar mai usor de exprimat prin imagine decat prin cuvant, aceasta tema de creatie devine in mana fotografului expresia fidela a frumusetii trupului uman. Si acum, dau cuvantul insusi autorului. [Foto: Bogdan Grigore]
R: Ai decis sa devi fotograf, sau s-a intamplat sa te trezesti in aceasta lume?
B.G.: Am decis sa incerc sa ma exprim prin fotografie acum vreo 10 ani cand mi-am cumparat un aparat de 2,3 mp (no name). Totul a plecat de la nevoia de a ma exprima artistic si de la frustrarea ca nu aveam talent la desen.
R: Ce te-a determinat ca fotograf sa alegi aceasta tema a nudurilor? E un subiect delicat.
B.G.: Sunt mai multe motive :
– Este o provocare… mi se pare ca nu este atat de usor de abordat. Mi se pare ca orice model sau fotograf pot sa faca portrete, sau alte tipuri de fotografie, dar la nuduri artistice se face o diferenta. Foarte usor poti pica in ridicol sau vulgar.
– Este o explorare a feminitatii, dar in acelasi timp a limitelor, fricilor, prejudecatilor, vulnerabilitatii, iar faptul ca am terminat psihologia cred ca m-a ajutat sa inteleg mai bine motivatia si temerile pe care le are o femeie inainte de a isi oferi aceasta experienta.
– Am observat ca reusesc sa fac modelele sa se simta confortabil, iar multa lume imi spune ca imi reusesc fotografiile.
R: Esti intimidat in fata unui trup gol asezat in fata ta?
B.G.: Este o vulnerabilitate acceptata de ambele parti. A modelului care este dezbracat in fata mea, si a mea ca fotograf care trebuie sa descopere un univers diferit de fiecare data. Mi se pare ca in momentul in care cad ambalajele, relatia este mult mai autentica, iar ceea ce suprinzi in fotografie este cu adevarat persoana, nu doar o masca pe care vrea sa o proiecteze. Si de fapt cand fotografiez un trup gol eu simt ca fotografiez si exprim interiorul persoanei din fata mea, starile ei, emotiile ei, fricile ei, sensibilitatea ei.
R: Abordezi subiecte foarte variate. Ce iti este mai aproape de suflet? Sa etalezi frumusetea feminina sau alte lucruri ce cer a fi imortalizate?
B.G.: Cele doua abordari care imi sunt cele mai aproape de suflet sunt : Street Photography si Nudurile artistice. Ambele necesita o minte deschisa si ochi pregatit, dar simt ca ma solicita diferit. La Street Photography trebuie sa fiu spontan, sa surprind, si apoi sa dezarmez eventualele priviri ciudate, iar nudul artistic imi solicita mai mult partea de rabdare, explorare, creatie. Si legat de frumusetea feminina eu cred ca ea poate fi exprimata intr-un infinit de moduri diferite. Poate de aceea nici nu m-am plictisit de acest gen de exprimare artistica.
R: Atunci cand fotografiezi te gandesti la acele picturi ale anilor 1700 sau ai alte optiuni? Daca da, care sunt acestea?
B.G.: Am privit picturi renascentiste, dar atunci cand fotografiez nu ma gandesc la ceva anume. Incerc sa fiu prezent si sa surprind ceea ce simt si observ la ceea ce simte si exprima femeia din fata mea. Daca as fi intr-o alta imagine: a unei picturi sau a unei fotografii pe care as incerca sa o copiez, nu as mai fii acolo, si as limita universul meu si al modelului. Fotografia e un act de creatie artistica pentru mine.
R: Cum procedezi la o sedinta foto? Selectezi cu atentie persoanele pe care le fotografiezi, exista criterii dupa care le alegi, esti exigent in lucrul tau?
B.G.: Eu cred ca fotografia cu un model presupune intalnirea a doua lumi: universurile interioare ale celor doi. Cu cat aceste universuri sunt mai complexe si mai flexibile cu atat rezultatele artistice ale intalnirii sunt mai reusite. De aceea nici nu fac fotografii oricui. Trebuie sa simt o conexiune si apoi sa simt ca persoana respectiva are un univers interior pe care mi-ar placea sa-l surprind.
Imi face placere sa colaborez cu persoane care au o sclipire interioara: poate in privire, poate in zambet, poate in felul in care calca. Sunt mici aspecte care dau un farmec aparte unei femei si care ma atrag ulterior sa vreau sa le surprind, sa le dau viata intr-o fotografie.
R: Exista vreo intamplare memorabila din timpul unei astfel de sedinte in natura?
B.G.: Da… eram in New York, in Central Park, intr-o dimineata si la un moment dat apare in poienita in care ma aflam cu modelul un grup numeros de oameni. In acel moment tipa avand o relaxare si un spirit de reactie surprinzator, crezand ca sunt turisti le spune zambind: „Welcome to New York”. Ca sa aflam in momentele urmatoare ca de fapt erau un grup de pensionari care isi faceau plimbarea de dimineata prin parc, facand parte dintr-un grup de birdwatching, si avand toti binocluri la ei.
R: O intamplare plina de haz :). Ce promovezi prin acest gen de fotografii?
B.G.: Faptul ca fiecare femeie ar trebui sa-si exploreze feminitatea. Faptul ca exista frumusete in fiecare corp, si ca de fapt aceasta vine din interior. Un corp frumos este un corp pe care tu il iubesti, in care ai incredere.
In acelasi timp incerc sa promovez provocarea limitelor, iesirea din spatiul de confort si explorarea fricilor, prejudecatilor pe care le avem in urma educatiei si societatii conservatoare in care traim.
Si nu in ultimul rand incerc sa promovez sensibilitatea, vulnerabilitatea si frumusetea feminina, care reuseste sa ma surprinda de fiecare data cu nuantele ei.
R: Care este scopul tau pe termen lung in ceea ce priveste fotografia?
B.G.: Sa pot sa inspir, sa ajut femeile cu care colaborez sa aiba mai multa incredere in ele, sa spun povesti, sa arat ca nuditatea poate fii mult mai artistica si mai putin vulgara decat unele fotografii cu femei imbracate.
Si mi-ar placea la un moment dat sa am o expozitie si in afara tarii.
R: Ai un fotograf preferat, contemporan sau clasic? Roman chiar?
B.G.: Nu stiu cum suna asta, dar nu prea cunosc fotografi. Poate si pentru ca nu am facut cursuri de fotografie. Pur si simplu m-am jucat, incercand sa exprim ceea ce vad si ceea ce simt. Imi vine in minte totusi o fotografa aparte de street photography : Vivian Maier, a carei poveste si realizari ma fascineaza. Ea lucra ca babysitter, iar in timpul liber mergea pe strazi si surprindea lucruri. In timpul vietii nu a fost descoperita si recunoscuta, ci doar acum cativa ani cand cineva a gasit sutele de filme cu fotografii intr-un pod. And she was a trully great photographer.
Ca fotografi de nuduri imi plac rusii si ucrainienii, dar dincolo de realizarile fotografice ma fascineaza si cultura lor care se manifesta si in felul in care femeile privesc arta. Sunt mult mai relaxate si cu mai multa incredere in feminitatea lor. Am avut placerea sa simt o astfel de magie intr-un shooting pe care l-am facut in Kiev, iar rezultatele au fost pe masura. ( https://bogdanphotos.wordpress.com/2011/01/06/nud-artistic-alb-si-negru/ )
R: Unde se naste inspiratia? In fotografia de strada sau cea de studio, regizata?
B.G.: Eu nu prea regizez. Pe strada e oricum dificil. Iar in fotografia de interior, pentru ca eu n-am facut niciodata fotografii intr-un studio, incerc sa ofer libertate de miscare modelului cu cat mai putine indicatii din partea mea. Incerc mai degraba sa inspir sugerand stari, sau sa incurajez naturaletea modelului.
Interviu realizat de Vlad Maria Daciana
Review facut de o persoana pasionata de fotografie. Eu nu traiesc din fotografie, chiar daca din cand in cand mai am proiecte fotografice. Jobul meu full time este de trainer. Asa ca o sa va invit intr-o calatorie de fotografii prin lumea mea timp de 10 zile in care am avut la dispozitie Fuji EX1 cu obiectivul 35 1.4 Fujinon. Trebuie sa le multumesc celor de la F64 care au fost suficient de draguti incat sa mi-l imprumute pentru aceasta perioada.
Fotografii - Bogdan Grigore - Explore my world 